Mă
treceau fiori pe şira
spinării,
care erau ca nişte
mângâieri
de gheată
care mă
răceau
încetul
cu încetul,
până
cand nu mai simţeam
nimic. Doar presiune asupra ochilor, care apoi îmi
înceţoşa
privirea şi-mi
purta gândul
departe de realitate.
Atunci dansam cu moartea şi încercam să o seduc, să mă ia şi să mă ducă departe de realitate. Acest dans era o călătorie în timp, mă ducea pe mine mai aproape de mine şi îmi arăta calea raţională şi demnă de a mă misca. Eram în siguranţă, nu mai era nimic real în afară de nimicnicie.
Daca tot ceea ce mă stimula îsi pierdea insemnătatea, eu eram în siguranţă.
Atunci dansam cu moartea şi încercam să o seduc, să mă ia şi să mă ducă departe de realitate. Acest dans era o călătorie în timp, mă ducea pe mine mai aproape de mine şi îmi arăta calea raţională şi demnă de a mă misca. Eram în siguranţă, nu mai era nimic real în afară de nimicnicie.
Daca tot ceea ce mă stimula îsi pierdea insemnătatea, eu eram în siguranţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu