castanii înșirați
dinaintea gerului
scutură coama.
Niciodată să nu scrii poezii
marți, 24 noiembrie 2015
marți, 26 mai 2015
Sisyphus
You
wear the pedicel of the Malthusian world
Where you judge
And it will tear apart if you go on
Being a soldier that wears uniform in his court:
There, the population is the only gift,
The space, unsteady,
On the edge.
Where you judge
And it will tear apart if you go on
Being a soldier that wears uniform in his court:
There, the population is the only gift,
The space, unsteady,
On the edge.
Pasiv
presupunând
că
te duci să
cauti moliile,
crezi că o să te-ndes într-o cutie de lemn,
să ascult cu urechile sculptate în lemn discuţia,
să urlu să zboare moliile afară,
moliile care zboară în camera asta ironic divină?
să adaug moliile la dezgustătoarea-mi colectie
alcatuită dintr-un singur fluture galben.şi când fluturele galben o să fie strivit de aer,
lemnul sicriului său o să-mi scârţâie lied-uri?
dacă îl caut prin cenuşă o să plutească?
crezi că o să te-ndes într-o cutie de lemn,
să ascult cu urechile sculptate în lemn discuţia,
să urlu să zboare moliile afară,
moliile care zboară în camera asta ironic divină?
să adaug moliile la dezgustătoarea-mi colectie
alcatuită dintr-un singur fluture galben.şi când fluturele galben o să fie strivit de aer,
lemnul sicriului său o să-mi scârţâie lied-uri?
dacă îl caut prin cenuşă o să plutească?
griurile
mate sting mişcarile
galbene
nu şi obsesia zgomotului care acoperă
bătaia aripilor insectei.
nu şi obsesia zgomotului care acoperă
bătaia aripilor insectei.
Fiori si semnificație
Mă
treceau fiori pe şira
spinării,
care erau ca nişte
mângâieri
de gheată
care mă
răceau
încetul
cu încetul,
până
cand nu mai simţeam
nimic. Doar presiune asupra ochilor, care apoi îmi
înceţoşa
privirea şi-mi
purta gândul
departe de realitate.
Atunci dansam cu moartea şi încercam să o seduc, să mă ia şi să mă ducă departe de realitate. Acest dans era o călătorie în timp, mă ducea pe mine mai aproape de mine şi îmi arăta calea raţională şi demnă de a mă misca. Eram în siguranţă, nu mai era nimic real în afară de nimicnicie.
Daca tot ceea ce mă stimula îsi pierdea insemnătatea, eu eram în siguranţă.
Atunci dansam cu moartea şi încercam să o seduc, să mă ia şi să mă ducă departe de realitate. Acest dans era o călătorie în timp, mă ducea pe mine mai aproape de mine şi îmi arăta calea raţională şi demnă de a mă misca. Eram în siguranţă, nu mai era nimic real în afară de nimicnicie.
Daca tot ceea ce mă stimula îsi pierdea insemnătatea, eu eram în siguranţă.
Neant
Sub
povara întunericului
nu
văd decât umbra-mi
ţesută-n
firele de nisip:
cât
am privit-o din acest labirint
atât
de pustiu!
urmez
mereu coridoarele
şi
mereu unde nimic nu e
şi
numai nimic mai e.
Nu-ţi
mai pot privi umbra,
mereu
înaintea mea,
sorb
lumina pe care mi-ar fi dezvăluit-o.
Aş vrea ca această otravă să-mi consume deşertaciunea,
dar
ea îmi clădeşte abisul,
îmi
modifică visarea-n veşnicie:
şi
ce abis poate fi mai cumplit
decât
cel în care mă regăsesc doar eu?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)